Butonul rosu NU salveaza vieti

Butonul rosu NU salveaza vieti

Ieri la posta, tanti ii intinde unui mosulica de 80 de ani un flyer cu „Butonul Rosu, serviciul cu abonament care salveaza viata printr-o apasare de buton”. Fac abstractie de faptul ca mosulica a fost targetat prost, fluturasul trebuia in opinia mea sa ajunga la un apartinator, ca mosulica era super activ (nu ca ar fi fost din cauciuc, totusi, o fi avand si el riscurile lui de sanatate). Si de faptul ca Posta Romana nu numai ca este cea mai lenta din Europa (la prelucrarea coletelor externe), dar prin programul/serviciul Postmesager – dropmailing (serviciu constând în trimiterea targetata, in cutia postala a unor materiale de reclamă, marketing sau publicitate, marketing politic sau publicitate electorală – NESOLICITATE=SPAM) incalca noua directiva europeana cu privire interzicerea crearii fara acord expres prealabil a profilului offline a unui potential client.

Am avut si eu ideea asta cu telemedicina, inca si mai relevanta decat INTERMEDIEREA APELULUI 112 – WTF! Ideea pe care am incercat sa o punem in practica era telemedicina reala, dispozitivele de tip holter permanent monitorizau si alertau medicul si apartinatorii (daca stau si ma gandesc, cam acelasi lucru, numai ca ceva mai performant). Si n-a mers, cum n-a mers nici sistemul de avertizare a parasirii domiciliului in cadrul serviciului de monitorizare prin GPS. Singurul care merge este monitorizarea cu o camera video stationara, prin internet, dar aia nu e nici medicala, nici operativa in caz de urgenta.

Asa ca imi pare rau sa va spun, dar Butonul rosu NU salveaza vieti, cel putin statistic.

 

Si iata de ce:

– Butonul sau tokenul bluetooth functioneaza cu baterie, care trebuie incarcata, o procedura care nu e simpla pentru un pacient in varsta

– Bratara sau tokenul gps se conecteaza prin bluetooth la un telefon mobil care si el necesita incarcare periodica (dar hai sa zicem ca pe ala il putem face stationar si il tinem in priza). Ce sa zic, eu insumi stric cate 1-2 mufe microUSB pe an, nu mai zic de cabluri. Cum ar putea un batran sa faca chestia asta cu incarcarea?!

– Hai sa zicem ca bagam in abonament o vizita la cateva zile special pt incarcarea dispozitivelor. Asta inseamna 2 vizite pe zi una de bagat in priza si una de scos din priza si montat pe pacient – neperformant. Sau sa zicem ca alegem pacientii si „îi salvăm” numai pe aia care stiu sa-si incarce singuri bratara… si monitorizam nivelul bateriei si ii sunam sa-i atentionam si ne ducem pentru incarcare doar la cei care nu se descurca. Pe bune? Pai majoritatea au Alzheimer, din 100 niciunul nu-si incarca, nu iesi tot acolo? Deci aparatele nu vor fi eficiente si furnizorul se va spala pe mani ca Pilat, fiindca e treaba utilizatorului sa asigure functionarea aparatului.

– Dispozitivele sunt relativ rezistente la apa, ceea ce inseamna ca rezistenta lor are limite.

– Dispozitivele bratara nu sunt tocmai comode, desi sunt unele din silicon moale, asa ca e posibil ca pacientul sa renunte la purtarea lor. Unele au sistem de siguranta ca sa nu poata fi scos usor, dar… been there, done that.

– Intermedierea apelului 112 nu face sens in nicio situatie de urgenta reala. Chiar daca dublezi serviciul operatorilor 112 si angajezi oameni la fel de trainuiti (ceea ce ma indoiesc ca iti permiti daca nu se starneste o moda cu butoane rosii), castigul pentru pacient este zero, pt ca butonul rosu… cheama ambulanta. Dar hai sa zicem ca bagi in abonament un contract cu o ambulanta privata cum am facut noi si de bine de rau ajunge omul la spital fara sa mai astepte ORE (am ramas perplex cand mi-au spus pacientii cu dispnee, in iminenta de edem pulmonar, ca au asteaptat salvarea ore in sir).

Butonul rosu, este ca titlurile din ziare: senzational dar fara scrupule in afirmatii. Corect ar fi „salveaza vieti daca… si daca… si daca…” dar asa nu ar mai avea sens campania publicitara, nu?
 
 

Lasa, ca romanul cum cumpara tot felul de nimicuri si plateste abonament RED de 39 de euro pe luna ca sa aiba telefon ultraperformant cu care mai joaca un snake, poate sa plateasca si pentru iluzia sigurantei.

Aprtinatorul a facut tot ce a putut, acum parintele lui poate sa moara linistit, ca doar oricum tre sa murim la un moment dat, nu?…
Doar ca si-a asigurat linistea sufleteasca achizitionand aceasta indulgenta cu buton rosu si cutie colorata.
 
 
 
Deci in opinia mea la ce e bun servicul Butonul rosu care NU salveaza vieti:

1. E la moda, ca e rosu.

2. Indulgenta prin care apartinatorii isi asigura pacea interioara in cazul in care moare, in mod firesc parintele cu alzheimer. Pentru cei care nu stiu, papalitatea emite niste hartii numite „indulgente” pe care credinciosii catolici le cumpara ca sa le fie iertate pacatele; din punct de vedere spiritual nu face sens, dar din punct de vedere practic face, fiinca platesti pe altul sa se roage pentru iertarea pacatelor tale – practica becaliana larg raspandita dealtfel in toate religiile, doar ca indulgentele au ramas de pomina.

3. In extrem de rarele situatii in care pacientul reuseste sa mentina aparatura in functiune, cand se asteapta o schimbare sau sa se intample ceva si pacientul poate sa ia singur decizia ca are nevoie de asistenta, dar dintr-un motiv oarecare nu poate suna la telefon si ii este mai simplu sa apese pe buton. Sunt atatea conditii de indeplinit DOAR pt a asigura functionalitatea, incat este cu atat mai rara intalnirea dintre capabilitate si necesitate.

Pe de alta parte

Sistemele automate pentru detectarea fibrilatiei atriale sunt mai tintite, mai adaptate obiectivelor si au cu mult mai putine afirmatii nerealiste. In caz ca nu stiti, ne agitam pentru fibrilatia atriala (inima nu bate regulat, face pauze sau bate prea repede), deoarece creaza conditii care favorizeaza aparitia cheagurilor si face omul AVC daca nu primeste tratament anticoagulant in timp util. Longevitatea bateriei este de pana la 30 zile, comunicarea si alertarea se fac automat si nu cu butonul rosu, veriga slaba ramanand conectarea la telefonul stationar.

In ceea ce priveste monitorizarea prin GPS pentru pacientii cu Alzheimer, dispozitivele sunt integrate, veriga slaba fiind in primul rand bateria (unele se pot incarca de la miscare, de la soare/lumina sau de la caldura corpului, in zonele geografice cu temperaturi medii sub 25 grade), si bineintele complianta, pacientii renuntand dupa o vreme la a mai purta aparatul. Nu am experimentat montarea lor la glezna, dar pare o idee mai buna decat purtarea la incheietura mainii.

Daniel Ganea
Vino cu mine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

12 − 4 =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ConsultatiiLaDomiciliu.ro
Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com