Codul corpului, Codul emotiilor

21
februarie
2024

Ce este Codul Corpului, ce este Codul Emotiilor

O altă (nouă?) cheie de înțelegere a problemelor de sănătate

Emoțiile sunt în primul rând (în ordinea relevanței pentru pacient) „limbajul” prin care comunicăm cu subconștientul – acest lucru este relevant pentru că astfel putem diagnostica și rezolva probleme de sănătate a căror manifestări subtile scapă științei noastre.

Emoțiile prin materia lor sunt și „energii” care „circulă” (se simt BINE) sau nu circulă (se simt RĂU) – acest lucru este relevant pentru că tulburările de „circulație” a acestor energii pare să fie în ultimă instanță cauzele tuturor „bolilor”, de la somatizare la depresie, la obezitate, și până la bolile infecțioase (știu, această afirmație este capabilă să polarizeze o mare parte din intelectuali, dacă nu au mintea deschisă spre a afla și altceva decât argumente pentru zidirea unei paradigme).

Emoțiile sunt și forma prin care se transmit mesajele între multiplele straturi ale ființei noastre (vezi aici de ce spun straturi și nu părți sau componente) și în acest fel, prin strădanie cu mintea deschisă, încercând să scăpăm de suferință, explorăm și înțelegem mecanisme și structuri care înainte ne scăpau chiar vederii deși ne-au trecut adesea prin fața ochilor.

Este binecunoscut faptul că omul – și animalul deasemenea – are tendinta de a ignora ceva ce îi este cu totul necunoscut și neinteligibil. Acest lucru se întâmplă în fiecare zi chiar oamenilor de știință contemporani, care își dau seama că anumite descoperiri au fost făcute de antecesori, fără ca să le fi atribuit o semnificație. Abia când cunoașterea a atins un anumit nivel, acele „ciudățenii” capătă sens și se fac intr-adevăr pași înainte. În afară de ego care se preocupă să limiteze explorarea emoțiilor și lărgirea experienței, gândirea umană mai are o serie de alte piedici cum sunt emoțiile blocate (frica, rusinea), precum și o serie de biasuri (de recunoaștere, tendința la dezmembrarea în subansamble, tendința la categorisire după criterii destul de aleatorii, tendința la a completa din imaginație, care prin repetiție și eliminarea obiecțiunilor din păcate devine tot o frână). Obiecțiunile curente care blochează actualmente oamenii inteligenți în paradigme sunt legate de incapacitatea de a verifica – sindromul Toma necredinciosul. Dar nu totul poate fi verificat la un anumit nivel de constiență și de cunoaștere, un obiect sau un fapt va avea o cu totul altă semnificație pentru un copil de 2 ani, pentru unul de 10 ani sau pentru un adult sau un om mai în vârstă, fără ca asta să altereze în vreun fel natura, cauza sau mecanismele acelui obiect sau fapt.

Emoțiile mai sunt și „firele destinului„, adică linii directoare, ițe pe care se țese și se desțese „experiența„. Cred ca pot folosi metafora, toarcerea unui caier de lână (de emoții, de energii), sau scărmănarea și retoarcerea unei țesături imperfecte sau care nu mai necesară. Nimic nu se pierde, nimic nu se căștigă – decât experiența și TOATE din acest univers sunt specializate în producerea, prelucrarea, înmagazinarea și reevaluarea experienței, cel mai probabil până la epuizarea tuturor variantelor. De unde logica ne spune că există o oarecare ciclicitate, așa cum Pământul care se învârte în jurul Soarelui, în fapt se rotește în spirală (tirbuson) în mișcarea sa prin spațiu raportat la direcția de deplasare. Depinde de perspectivă.

Emoțiile mai sunt si lutul din care noi ne făurim. Pe noi, pe ceilalți și lumea în întregul ei. Adică sunt „materie” și „pretext” (din sfere diferite deci, două căi care duc către același scop, una în sfera materială, celalalt în sfera informațională), „cauză” și „recompensă„, „limbaj” și „mesaj„.

TOTUL în acest univers pornește de la a face, de la a făuri, care necesită inițial două componente, „cu ce” (energia) și „cum” (informația) – și de aici începe explorarea (cercetând comportamentul particulelor subatomice și înțelegând legile care le guvernează scurta lor viață, începem sa intuim țesătura universului, „vedem” precum Eminescu în Scrisoarea I cum din una vine alta și o iau apoi de la capăt într-un nesfârșit dans care are loc concomitent la TOATE nivelurile.

Pe măsură ce înțelegem mai mult și mai bine, vedem relevanță acolo unde înainte vedeam doar zgomot și haos. Multă vreme am avut și eu o atitudine sceptică, și deși omul se mai schimbă, nu cred ca scepticismul se vindecă, el este felul în care am ales să fim, să judecăm. Din acea perspectivă, nu vedeam pădurea din cauză ca nu știam că poate exista, credeam că există doar copaci unul lângă altul. Limitările cognitive pot fi foarte variate ca amplitudine, formă, și din păcate sunt invizibile pentru omul a cărui privire o alterează.

De aceea e bine dacă putem, să ne forțăm a ne lărgi orizontul, să ieșim din paradigme și să explorăm dincolo de ceea ce vedem, intuind și creând. Domeniul este complex, de aici si succesul de care se bucură existența, dar nu e deloc lipsit de pragmatism, pentru că pe calea acestei explorări pare să se afle și evoluția ființei umane, cel puțin pe partea de sănătate trupească, mentală și poate că și sufletească.

Așa s-a născut Codul Emoțiilor

Acest salt tehnologic i-aș spune eu (pentru că ne REdeschide noi căi de explorare și de cunoaștere) nu e un fenomen nou și nu este o singularitate ci un construct. De-a lungul timpului au apărut idei noi ca niste piese de puzzle cu formă absurdă si grotescă, disparate, separate de spațiu, cultură și timp: alchimia și mai apoi homeopatia, radiestezia și bioenergetica, redescoperirea Chi, anatomia meridianelor, redescoperirea istoriei mitologice (au Vedele si Upanisadele niște imagini despre vârstele si erele arhi-zeilor hinduși de ți se face părul creț dacă încerci sa vizualizezi ce zice acolo), redescoperirea ideologiei șamanice, redescoperirea magiei și energeticii, a limitelor minții și impactului biasurilor cognitive, a psihismului și capabilităților acestui vas (navă, creion, unealtă) pe care noi îl numim trup – cioburi care au fiecare istoria, relevanța și evoluția lor (cel mai bine cunoaștem azi nașterea și evoluția științei din mult hulita alchimie).

Din cioburi fără credibilitate (homeopatia – o interpretare eronată până în zilele noastre ale unui fenomen homeo-patic care însă NU ARE NICIO LEGATURĂ MATERIALĂ cu vreo boală, noua medicină germanică – o aberație la vremea ei, Cauzele bolilor de Lazarev – la vremea lui un imaginarium al neputinței care-și căuta scăpare în fantezie), lipite cu smerenia și înțelepciunea străbunilor din America centrală (șamanismul), Africa (wodoo) și Extremul Orient (medicina traditională chineză), arse în cuptorul sceptic al științei moderne care toate le știe, toate le cercetează și toate le contestă înainte de a le crede (cibernetica și informatica – în fapt programatica), a ieșit aceasta nouă unealtă capabilă a ne deschide un nou orizont: utilizarea conștientă a… subconștientului.

Subconștientul este ca un computer cum era cel de pe nava S.S. Enterprise, care toate le știe, toate le observă și toate le gestionează cu acuratețe si disciplină. Nu știm deocamdată unde se situează această parte a noastră, unii spun că în creier, alții că în restul corpului în ADN, poate mai degrabă în amândouă fiindcă dacă ceva nu-i nici așa, nici așa, probabil că-i undeva la mijloc.

Subconsțientul în opinia mea se comportă foarte asemănător cu o inteligență artificială de stadiu IV.

În această etapă a cunoașterii și înțelegerii umane, încercăm învățând și învățăm încercând, plini de speranță ne canalizăm energia către cercetarea noii metode, cu pretextul ușurării suferinței semenilor noștri (și dacă ne iese un ban, primit să fie, că și religiei i-a ieșit vocația în mod similar). Ceva de genul „fake it till you make it” – vinzi ulei de șarpe până afli beneficiile lui reale. Și din nectarul micilor succese timpul adună mierea care ne dă puterea să mai urcăm o treaptă, să ne mai lărgim o dată orizontul.

Cum face, sau cum facem?

Păi există căteva principii și metode prin care putem comunica cu subconștientul:

OUTPUT

Tonusul muscular trădează opinia subconștientului, corpul are tendința de a se apleca în față când este de acord și în spate când are o părere contrară.

INPUT

Codul emotiilor NU a fost descoperit de Bradley Nelson, el se inspiră din filosofiile medicinelor traditionale care în mod naiv asociau bolile cu diferite fenomene sau mecanisme intuite (noi credeam că „închipuite”) și propuneau diverse soluții care azi ne fac să zâmbim (reacție care trădează complexitatea problemei – se adaugă explorarea eticii, suntem tentați să judecăm lucrul nou după știința veche, trecând din paradigmă în paradigmă, fără să învățăm din suferința adusă de paradigme).

Ca si în homeopatia lui Hahneman, ideea a pornit de la o observație-intuiție, care deși avea împotrivă un car de contra argumente, de paradigme și limitări ale cunoașterii specifice timpului, ca să nu mai menționez oprobriul breslei, nu l-au oprit pe pionier să-și urmeze vocația cercetării și documentării. Atenție, că inițial în niciunul din cazuri nu a fost vorba despre bani, oamenii ăia chiar au crezut cu încăpățânare naivă aberațiile pe care le-au susținut, și care se vor dovedi trepte importante în dezvoltarea cunoașterii umane în direcția spiritului și energeticii subtile – aia de nu se poate măsura (încă) dar care e pe larg descrisă în medicina chineză.

Dacă mă întreabă cineva astăzi dacă remediile homeopatice sau biorezonanța sunt țeapă, aș spune că sunt, dar semnificația acestui lucru depinde de scara la care privești: pe termen scurt ele sunt ulei de sarpe, dar pe de o parte sunt un fragment de mecanism dibuit nu cu mult diferit față de MAAARILE mici descoperiri ale biologiei moleculare, iar pe de alta din punct de vedere al deblocării cognitive sunt căi prin care noi ne întindem explorarea în direcții în care limitările noastre cognitive și emoționale (prin ego – dacă vă întreabă cineva) nu ne lasă să ne abatem cu ușurință. Fiecare dintre noi are un anumit grad de disponibilitate, precum și o anumita rezistență în a ne deschide mintea, de a accepta idei noi care amenință paradigma – ambele tendințe au rolul lor esențial în homeostazia universului local cât și (intuitiv) la nivel macro.

Despre
Ultimele Postari

Vino cu mine

Daniel Ganea

Medic la ConsultatiiLaDomiciliu.ro

"Prin site-ul ConsultatiiLaDomiciliu.ro vreau să fiu mai aproape de pacienții mei."
Dr. Daniel Ganea este "Doctorul tău", Medic Specialist Medic de familie, medic rezident cardiologie, cu Competență în Ecografie și a scris numeroase articole pentru pacienți.
A început cariera ca medic specialist în 2009 în Urgență, a lucrat și pe Ambulanță, aflând ce-și doresc de la medic pacienții care solicită online consultații medicale cu medic specialist la domiciliu. Astfel a aparut ConsultatiiLaDomiciliu.ro

Programează consultație
"Cine te poate sfatui mai bine decat medicul, specialist in domeniul lui?"

Vino cu mine

Ultimele postari ale lui Daniel Ganea (vezi toate)