Cum e Medicina Concierge în US până acum?

20
august
2024

Articol tradus din Revista Medscape, scris de dr Simon Murray, MD, aparut in septembrie 2020.

Medicina de concierge m-a ajutat să ofer o îngrijire mai bună pacienților

Am practicat medicina generala în cabinetul medical timp de 12 ani și consider că este cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată în carieră. Inițial, ca la oricare inceput m-am confruntat cu frica și nesiguranța în legătură cu schimbarea practicii. Aceste temeri s-au dovedit a fi neîntemeiate.

Mulți colegi m-au sfătuit să nu schimb modelul de business consacrat, pentru o serie de motive etice, financiare sau administrative. Ca să fiu sincer, inițial mulți dintre colegii mei și-au exprimat îndoielile cu privire la renunțarea la o practică clasică în favoarea acestui nou tip de serviciu. Dar motivul principal pentru care am ales să o fac și ulterior am fost și încurajat de interacțiunea cu pacienții și beneficiarii a fost nevoia pacienților de a primi mai mult timp și mai multă atenție și informații din partea medicului.

Am avut inițial îndoieli, în special dpdv etic, mă întrebam dacă este etic să selectez un grup de pacienți dispuși să plătească o taxă suplimentară pentru un serviciu medical mai cuprinzător. Modelul de practică pe care l-am ales a fost un model bazat pe retenție, poate cel mai vechi și cel mai stabilit model din lume. În acest model de practică, medicii consultă un număr limitat de pacienți care plătesc o taxă per consultație sau o taxă anuală de aproximativ 1500 euro pe an pentru a acoperi serviciile neacoperite de Casa de sigurări de Sănătate.

O altă dilemă se întreba cine va avea grijă de pacienții care nu își permiteau să se alăture. Ce ar face ei fără mine?
Principiul pe care am mers a fost să ajut TOȚI pacienții cât pot de bine, chiar înainte de consultația propriuzisa, astfel încât să-mi duc la împlinire diligența promisă prin jurământ, și să-i fac să înțeleagă pe cei capabili să plătească în ce masură serviciile mele merită costul cerut.

Pentru mulți dintre pacienții care nu credeam că își pot permite consultația, m-am oferit să-i văd la un preț cu discount. În final, majoritatea celor aproximativ 2.000 de pacienți care au optat să nu se alăture noii practici din motive diverse, de la faptul că necesarul lor de servicii medicale era mai redus, până la senzația unora că serviciul medical li se cuvine gratuit pentru că sunt asigurați în sistemul național de Asigurări de Sănătate. S-a dovedit că pacienții care nu s-au alăturat au ales să mă părăsească, nu eu i-am părăsit pe ei. Și, în ciuda îngrijorărilor mele egoiste cu privire la bunăstarea lor, s-a dovedit că sunt bine și fără mine. Am fost surprins că aproximativ 400 de pacienți au decis să se înscrie în noul serviciu chiar înainte de a lansa oficial.

Câțiva dintre colegii mei s-au întrebat „ce s-ar întâmpla dacă fiecare medic ar părăsi sistemul de stat, cine ar avea grijă de numărul mare de pacienți din sistemul de îngrijire medicală primară?” Când am început noua practică, mi-am dat seama rapid că aproximativ jumătate sau mai multe din consultațiile zilnice pe care le făceam la pacienți erau de fapt inutile. Mulți dintre acești pacienți ar fi putut fi gestionați în siguranță prin telefon sau cu dispozitive de monitorizare la distanță, sau poate nu ar fi trebuit să vină deloc la medic. Mi-am dat seama că ne umpleam programul fără a fi atât de utili pe cât ne doream.

Văzând doar pacienții care au în fapt nevoie de consultație, pacienți care nterior ar fi trebuit să-i direcționăm către Urgență, pentru că programul zilnic era complet, s-a dovedit a fi o mare economie pentru sistemul medical. De exemplu, pacienții cu migrene ar putea fi gestionați la noi și nu printr-o vizită costisitoare în Urgență. MDVIP a făcut un sondaj în cinci state americane, arătând că pacienții care au fost rezolvați prin strădania medicilor generaliști, fără a se mai prezenta la Urgență au economisit Medicare aproximativ 350.000.000 de dolari pe an, evitând internările inutile, reinternările și cu internări țintite și mai scurte în spital.

========================================================================================

N.E.: Am văzut la un moment dat o reclamă pe eticheta unei sticle de ulei românesc: „Cumparati acest ulei de floarea soarelui PENTRU CA ARE VITAMINA A SI E”. Pai… uleiul are vitaminele A și E de la Dumnezeu, numai că lumea nu știe. Așa și cu MEDICINA CONCIERGE, medicul de familie îi explica și înainte pacientului recomandările specialistului din spital și îl sfătuia pe pacient încotro s-o ia, încă de la începuturile medicinei de familie. Numai că nu se numea CONCIERGE. Și nu era plătit adecvat pentru efortul sau, decontandu-i-se doar TRIMITERILE catre alte specialități, sifonând astfel pacienții și supraaglomerând sistemul public.

========================================================================================

Totuși i-am dat seama că, după 10 de ani de muncă grea, câștigam mai puțin de 50.000 de euro pe an. Acest lucru a fost mult mai mic decât la majoritatea celorlalți profesioniști pe care i-am cunoscut, care aveau o pregătire considerabil mai mică decât se cere unui medic, dar era un salariu ok și cu asta eram obișnuit. După ce am schimbat modelele de practică, am început să câștig un salariu mai potrivit cu valorile abilităților mele, dar mi-a luat ceva timp să nu mă simt vinovat. Dacă te uiți la o practică privată cu 400 de pacienți din vest, nu ar fi neobișnuit să vezi câștiguri de 300.000 de euro pe an, ceea ce este mai degrabă în concordanță cu ceea ce cred eu că merită niște medici diligenți. Fiecare societate și practică are provocările sale.

Din experiența mea, câștigurile sunt doar estimări și vor varia în funcție de lucruri precum eficiența practicii în colectarea taxelor și coplăților, și de câți bani aleg să cheltuiască pentru a-și asigura traiul și calitatea serviciilor. Cred că unul dintre lucrurile pe care trebuia să le dezvolt era o mai bună stimă de sine și accept că lucrurile pe care medicii le fac zilnic sunt subestimate în mare măsură de societate în general. Suntem blocați într-un sistem de plată nedrept care practic exploatează pe cine acceptă, știind că ne vom face treaba chiar dacă nu vom fi plătiți. Așa am crezut că va fi întotdeauna. Cred că mulți medici generaliști simt la fel, deoarece simțim că obligația noastră ca medici față de pacienți e mai importantă decât venitul care mai variază.

Având mai mult timp mi-am permis să acord mai multă atenție fiecărui pacient și să rezolv mai multe probleme decât ar fi posibil în cele 15 minute consacrate. Acest lucru nu a fost cerut de pacienți, dar îmiră sună în minte cuvintele profului Stamate: „Pacientul tîu are doar inimă, ești doctor de un singur organ?”, și am considerat că este necesar dacă tot eîn fața mea, să-i rezolv cât mai mult eprobleme. La urma urmei, pacienții au cel mai mult nevoie de mine când sunt bolnavi, dar „recunoști doar ceea ce cunoști” cum spunea un alt profesor, așa că am profotat ca să-i învăț pe pacienți și ce pot face ca să evite pe mai departe boala și complicațiile. Cred cî unii s-au plictisit de explicațiile mele sau poate nu au înțeles tot ce le-am spus, dar cu siguranță vor ști să întrebe dacă apare vreo problemă. Acesta este unul din obiectivele mele, să încurajez omul să întrebe medicul, să nu se neglijeze, fiincă e mai greu să dregi decât să previi. Iar spitalele sunt un loc periculos, multe pot merge prost și au nevoie de un cineva care să-i învețe și care să le cunoască provocările.

Un salariu mai mare mi-a permis să ofer mai multe îngrijiri caritabile. Am început să învăț rezidenți și studenți în biroul meu, deoarece aveam mai mult timp și am început să citesc mai mult și să țin pasul cu CME. De asemenea, mi-a permis să plătesc un salariu echitabil cu beneficii pentru colaboratorii mei, care au fost una dintre pietrele de temelie ale succesului meu.

Prin contractarea directă cu pacienții, ne-am angajat în egală măsură în relație. Ei au fost de acord să plătească un serviciu mai bun, mai rapid și mai accesibil, iar noi am putut să oferim servicii de o calitate superioară, la maximul diligenței noastre. Așa cum trebuie. Pacienții aveau puterea de a pune capăt relației dacă nu ne respectam angajamentele d ecalitate. Spre deosebire de vechea practică, unde nu ne păsa dpdv financiar când un pacient pleca, în modelul de medicină concierge, când un pacient ne-a părăsit nu era doar o chestiune emoțională, era și una acre ne afecta financiar.

Este totuși modul în care lucrurile ar trebui să funcționeze într-un sistem concurențial. Atunci când asigurarea plătește facturile medicilor în loc să plătească direct pacienților, acest mecanism ia puterea de la pacienți, care sunt nevoiți să se mulțumească cu servicii mai slabe, iar medicul este plătit indiferent de performanțele sale. Eforturile guvernanților de a defini și recompensa calitatea sunt atât de primitive încât sunt ceva de râs.

Există diferite modele de îngrijire în care medicii renunță la toate asigurările și acceptă chiar o taxă redusă pentru consultații. Am totuși o obiecțiune la modelul respectiv, deoarece cred că multe proceduri medicale, consultații și internări necesită acoperire printr-un sistem de asigurări. În unele state, pacienții au probleme cu obținerea asigurării pentru aceste servicii în cazul în care medicul lor nu aparține respectivului sistem de asigurări al pacientului.

Mi s-a spus când am început modelul de medicină concierge că acesta nu va funcționa niciodată. Nimeni nu s-ar alătura unui sistem de abonamente pentru un serviciu care ii este dat de drept ăn mod tradițional prin asigurarea de stat. Dar nu au avut dreptate. Am înscris rapid pacienți și oamenii au continuat să acceseze serviciile noastre onine si prin sistemul de referință prin colegii din alte specialități din spitale si practici private. Am fost considerat de către unii „medic pentru cei bogați și faimoși” – iarăși nu au avut dreptate, venitul mediu al familiei pacienților mei a fost de 10.000 de euro, iar ocupația tipică a fost profesor pensionar, profesor, polițist sau doctor.

Oamenii bogați au accesat doar serviciile de urgență, nu s-au alăturat planului Concierge Medicine. Pentru că sunt obișnuiți să primească tratament special oriunde merg. Inițial, am încercat să ghicesc zece modele de pacienți care se pot alătura noii mele practici și doar 2 din cei zece identificați s-au alăturat. De asemenea, i-am numărat pe cei zece cu șansele cele mai mici să se alăture și 4 din cei 10 s-au alăturat efectiv. Am creat astfel un model predictiv bazat pe ani de experiență și o analiză atentă a practicii, care va spune cu exactitate medicului dacă modelul ar funcționa înainte ca procesul să înceapă. Medicul concierge trebuie să fie foarte atent în alegerea pacienților, deoarece eșecul unei practici ar fi un dezastru atât pentru medic cât și pentru pacienții care se bazează pe el.

Pentru mine, frumusețea practicării într-un model de concierge este că îndeplinește tot ce îmi doream de la practicarea medicinei. Am dezvoltat relații pe tot parcursul vieții cu o varietate de oameni fascinanți și am avut privilegiul de a deveni parte a vieții lor. Relațiile pe care le-am dezvoltat cu pacienții s-au extins dincolo de relația medic-pacient. Unii ar putea obiecta, de exemplu în sistemul medical britanic (ei sunt mai stiff anyway) sunt condamnate în mod formal serviciile medicale oferite cunoștințelor și rudelor.

Pacienții ne cunosc pe toți și nimeni nu se mai simte doar un număr când are nevoie de medic. Nu există o fereastră din sticlă în sala de așteptare care să ascundă personalul de pacienți, pacienții și medicii mă sună direct pe telefonul meu mobil, ceea ce economisește atât de mult timp. Nu prea am vrut să petrec tot timpul lucrând așa că pt face mult mai mult pentru pacienți și entru mine și colaboratori. Am reușit să văd mai puțini pacienți și să acord fiecaruia mai mult timp. Îmi place să răspund la apeluri când omu are nevoie de ajutor, chiar cand sunt acasă, și să țin legătura strânsă cu medicii la care trimit pacienți. În loc să alerg totă ziua, lucrez și o petrec eficient și asta este mult mai satisfăcător profesional.

Când au fost chestionați, 95% dintre medicii de concierge care practică de 10 ani sau mai mult spun că nu au regrete și ar face-o din nou. 90% dintre medicii chestionați sunt foarte mulțumiți de decizia lor de a se converti la acest sistem, și 90% dintre pacienți sunt foarte mulțumiți de îngrijirea pe care o primesc. Cred că orice medic care dorește să practice medicina după moda veche, care dorește să devină parte din viața pacienților lor, și nu doar un medic-trambulină care le prescrie rețete sau un simplu furnizor, ar trebui să ia în considerare medicina concierge.

Nu am menționat unul dintre cele mai importante aspecte ale schimbării. Mi-a permis să mă reconectez la familia mea, deoarece aveam mai mult timp și energie pentru a participa acasă la activitățile în familie. Din fericire, nu a fost prea târziu pentru a relansa relațiile cu fiica mea, care crescuse în mare parte fără mine, și soția mea, care a petrecut mult timp singură. Nu mai luam fișe acasă, nu mai răspundeam la apeluri noaptea în cea mai mare parte și aveam mai mult timp pentru a participa la evenimente de familie.

Pentru prima dată în 20 de ani făceam examenul fizic al pacientului în mod real, ca la carte. Și am reușit să merg și eu la medic, pentru că vârsta nu merge decât într-o singură direcție. Bineînțeles, am ales un medic concierge, care a petrecut 2 ore cu mine făcând o istorie amănunțită și un examen atent. Temerile pe care le păstrasem în secret cu privire la bolile groaznice pe care probabil le aveam au fost eliminate rând pe rând și am început să fac mișcare și să mănânc ceva mai bine. Recunosc că îmi place încă o friptură bună și o înghețată, dar acum veți găsi afine și avocado în casa mea. Este nevoie de timp pentru schimbare, iar acum am acel timp.

Medicii se tem în mare parte că vor fi copleșiți de apeluri dacă dau pacienților numărul lor de telefon mobil. Acest lucru nu se întâmplă des, deși există unii pacienți care sună frecvent, așa că a trebuit să învăț să stabilesc limite (ceva ce medicii au în mod radițional dificultăți în a face). Marea majoritate a pacienților sunt respectuoși față de timpul meu, deoarece consideră că relația este ceva de valoare.

Practica medicinei concierge nu este pentru toată lumea. Numărul de medici din cabinetele private se reduce pe măsură ce spitalele și corporațiile medical-mall acaparează mai mulți medici tineri. Mulți medici privați vor continua să practice medicina bazată pe volum din propriile motive. Unii nu au dorința de a practica un stil de medicină cu un serviciu bun pentru clienți ca obiectiv în plus față de îngrijirea medicală satisfăcătoare. Studiile arată că medicina concierge crește încet, dar constant în vestul lumii, în special prin medicii de familie. Estimările variază în funcție de numărul de medici care practică în modele similare de la 6 la 10%.

Părerea mea este că acest lucru va economisi bani în asistența medicală primară și în cele din urmă, va reduce costul asistenței medicale, deoarece medicii având mai mult timp săs e ocupe de pacienți, vor trimite mai puțin către alte specialități, vor prescrie mai multe tratamente eficiente, vor face mai puține analize și vor ține oamenii mai departe de spital.

Autorul, Simon Murray, MD, Chief Medical Officer la MJH Life Sciences și este internist cu sediul în Princeton, NJ. Experiența lui și a pacienților noștri care au beneficiat de ea ne încurajează să mergem mai departe și să fim mai buni.

Despre
Ultimele Postari

Vino cu mine

Daniel Ganea

Medic la ConsultatiiLaDomiciliu.ro

"Prin site-ul ConsultatiiLaDomiciliu.ro vreau să fiu mai aproape de pacienții mei."
Dr. Daniel Ganea este "Doctorul tău", Medic Specialist Medic de familie, medic rezident cardiologie, cu Competență în Ecografie și a scris numeroase articole pentru pacienți.
A început cariera ca medic specialist în 2009 în Urgență, a lucrat și pe Ambulanță, aflând ce-și doresc de la medic pacienții care solicită online consultații medicale cu medic specialist la domiciliu. Astfel a aparut ConsultatiiLaDomiciliu.ro

Programează consultație
"Cine te poate sfatui mai bine decat medicul, specialist in domeniul lui?"

Vino cu mine

Ultimele postari ale lui Daniel Ganea (vezi toate)