Zincul în metabolismul uman

Zincul este al doilea metal, ca şi cantitate, în organismul uman (după fier, care este mult mai bine cunoscut), implicat într-o serie largă de reacţii metabolice. Zincul stimulează activitatea a peste 200 enzime, substanţe ce ajută reacţiile chimice din organism.

Așa cum se arată în studiul menționat în videoclip, Zn are un rol în protecția organismului față de virușii care reușesc să pătrundă în circuitul sanguin și țesuturi.

Avem nevoie să obținem Zn din alimente sau suplimente ZILNIC, fiindcă organismul nu are posibilitatea de stocare a zincului.
Un nivel redus de zinc poate sa apară pe durata menstruației sau ca urmare a unor patologii hepatice, infecțioase sau oncologice, sau la persoanele care consumă constant alcool sau la persoanele în vârstă.
La gravide şi femeile care alăptează, necesarul de Zn depăşeşte valorile recomandate pentru bărbaţi; ţinând cont şi de rolul pe care îl joacă zincul în creşterea şi multiplicarea celulară, se pare că la gravide ar exista un mecanism compensator prin care se îmbunătăţeşte absorbţia digestivă a zincului, mecanism compromis în condiţiile creşterii aportului de fier.

Zincul din alimentele vegetale are o mai mică biodisponibilitate decât cel de origine animală şi vegetarienii sau persoanele cu o dietă dezechilibrată nu pot asigura un aport eficient de zinc în organism (ei au nevoie de 50% mai mult zinc). În plus, deficitul de zinc se poate instala şi în caz de deficit de absorbţie (boli digestive), abuz de alcool, pierderi crescute sau necesar crescut (de ex. femeile care alăptează au nevoie de un supliment de aprox. 6 mg zinc/zi doar pentru a acoperi pierderile de zinc – laptele matern conţine 2 mg zinc în primele 4 luni de viaţă ale sugarului); administrarea concomitentă de fier scade absorbţia zincului (şi ambele se găsesc în produse din carne).

Primele semne ale deficitului de zinc sunt: tulburări ale gustului, răspuns imun deprimat (infecţii frecvente), probleme dermatologice; apoi, se poate instala diaree, oboseală, lipsa apetitului, pierderea gustului, căderea părului, cicatrizare lentă a rănilor, impotenţă, încetinirea creşterii fizice şi psihice la copii, maturare sexuală întârziată, scădere în greutate. Semnele şi simptomele sunt nespecifice, putând apărea într-o gamă largă de boli (de la boli uşoare până la boli de gravitate mare).

În anul 2000 s-a înfiinţat IZiNCG (International Zinc Nutrition Consultative Group), fondat de Naţiunile Unite – “Food and Nutrition Programme”; studiile grupului apreciază că o cincime din populaţia lumii are o dietă deficitară în zinc; recomandările IZiNCG merg de la sfaturi de alimentaţie sănătoasă adresate populaţiei până la sugestia de a introduce suplimente de zinc în produse alimentare uzuale (cum s-a făcut şi pentru alte substanţe- de ex. – sarea iodată, făina aditivată cu acid folic – în unele state).

Profesorul Ken Brown, Profesor de Nutriţie Internaţională la Universitatea California: „Studiile au demonstrat în mod repetat că suplimentarea cu zinc scade incidenţa bolii diareice şi a infecţiilor de căi respiratorii şi îmbunătăţeşte simţitor curbele de creştere la copii“.

S-au efectuat studii ce verifică impactul zincului asupra sistemului imunitar; zincul e necesar pentru dezvoltarea şi activarea limfocitelor (subgroup al leucocitelor – celulele albe); suplimentarea cu zinc poate creşte numărul Limfocitelor T circulante şi abilitatea lor de a lupta cu infecţiile (în special virale); se mai foloseşte zincul la pacienţii cu SIDA pentru a le augmenta funcţia imună.

Un studiu efectuat pe 100 de angajaţi ai spitalului Cleveland a obţinut rezultate semnificative la cei trataţi cu zinc: înjumătăţirea perioadei de boală şi diminuarea simptomelor de răceală.

Un alt studiu pe 400 de persoane a observat că durata virozelor respiratorii a scăzut simţitor la lotul de pacienţi ce a primit un supliment zilnic mai mare de 10 mg zinc. Studiile efectuate pe persoanele suferind de infecţii herpetice (herpes oral sau genital) demonstrează scăderea perioadei de boală sub aport crescut de zinc. De asemenea, există studii ce dovedesc ameliorarea tinnitusului (ţiuit în urechi) şi a degenerescenţei maculare (afectarea retinei).

Zincul este recomandat ca tratament accesoriu într-o suită largă de boli din domenii variate ale medicinei. Poate ameliora afecţiuni ale prostatei, anorexia nervoasă, probleme conexe în alcoolism, tinnitus, degenerescenţa maculară; îmbunătăţeşte cicatrizarea (post-chirurgical, post-traume).

În dermatologie, zincul este un aliat de nădejde. Există o afecţiune specifică cu deficit de zinc manifestată începând din copilărie (acrodermatita enteropatică), manifestată prin diaree cronică, căderea părului, vezicule (“băşici”) pe piele, candidoză bucală, întârziere a creşterii, cauzată de un deficit de absorbţie intestinală a zincului, ce se ameliorează spectaculos sub tratament substitutiv cu zinc.

Preparatele cu suplimente de zinc sunt deja incluse în schemele de tratament al unor afecţiuni dermatologice cum ar fi acneea (unde pacienţii pot beneficia – pe lângă tratamentul medicamentos – de suplimentarea orală, dar şi de preparate locale ce conţin acest metal), problemele unghiilor şi ale părului (care sunt produse secundare ale pielii şi la care deficitele de durată ale zincului se evidenţiază mai bine) – effluvium telogen, alopecia areată, distrofiile unghiale ş.a. – unde protocoalele terapeutice mai întotodeauna conţin cure lunare, repetate, de suplimentare cu zinc.

În tratmentul ulceraţiilor de la nivelul membrelor inferioare (ex. – ulcerul venos – celebra „zgaibă“ de la nivelul gambei unui pacient cu varice care nu se cicatrizează spontan, şi mai mult, îşi creşte dimensiunile fără cauză aparentă până la a lăsa descoperit muşchiul sau tendoanele pacientului), al plăgilor chirurgicale sau traumatice, zincul e adesea folosit ca tratament adjuvant.

În dermita seboreică (afecţiune cu forme de prezentare variate – de la banala mătreaţă ce apare din când în când până la mătreaţa rebelă, veşnic prezentă şi până la formele în care e afectată nu numai pielea capului, dar şi pielea de pe piept, de pe faţă, cu roşeaţă şi descuamare) se foloseşte zincul şi ca supliment oral.

Administrat concomitent cu antibioticele de tipul tetraciclinelor, zincul influenteaza absorbtia acestora si este recomandat sa fie administrat la doua sau patru ore dupa antibiotic. În cazul antibioticelor de tipul chinolonelor, ca sa nu reduca absorbtia, zincul trebuie administrat la cel putin o ora dupa antibiotic.

Acelaşi profesor Ken Brown aprecia cu satisfacţie că “în ultimii ani s-a îmbunătăţit simţitor cunoaşterea frecvenţei deficitului de zinc şi a importanţei acestuia pentru starea de sănătate a oamenilor”.

Intoxicatia cu Zinc

Zincul in cantitati mari poate dauna sanatatii. Peste 40 de miligrame de zinc pe zi pot duce la aparitia intoxicatiei acute, iar consumul a peste 150 de miligrame de zinc pe o perioada indelungata poate duce la aparitia intoxicatiei cornice. Acest tip de toxicitate poate determina aparitia gretii, vomei, diareei, crampelor abdominale si scaderea poftei de mancare, reducerea absorbtiei altor substante nutritive, slabirea sistemului imunitar, modificarea nivelului de fier si scaderea nivelului de cupru din organism.

Alimente care contin Zinc

Alimente bogate in proteina de origine animala, precum carnea rosie (vita, porc, oaie, miel) sau carnea de pui – spre exemplu, 80 de grame de carne de vita contin 9 miligrame de zinc. Asimilarea de zinc in intestinul subtire scade datorita acidului fitic (prezent in hrana vegetala), tanin (prezent in ceai si cafea) si aportului sporit de fier, calciu, cupru sau cadmiu. Consumul concomitent de proteine (spre exemplu aminoacizii histidina si cisteina) sau de acizi citrici sporesc asimilarea.

Actiunea variata si benefica a zincului asupra proceselor metabolice este sustinuta de vitamina C.
Surse de zinc

produse lactate si oua – 100 de grame de iaurt contin 3 miligrame de zinc;
legume – broccoli, sfecla rosie, ciuperci, cartofi, sparanghel, varza, morcovi, varza de Bruxelles, salata verde, dovleac, spanac, rosii. O portie de 100 de grame de broccoli fiert contine 4 miligrame de zinc.
fructe proaspete – ananas, mango, capsuni, portocale, banane, caise. De exemplu, 100 de grame de portocale contin 2 miligrame de zinc.
fructe oleaginoase – caju, arahide, migdale, alune, fistic, nuci. Spre exemplu, o portie de 100 de grame de migdale contine 3 miligrame de zinc.
peste si fructe de mare – somon, sardine, ton, homar, scoici, crab sau midii. O portie de 100 de grame de ton contine 8 miligrame de zinc.

Doza zilnică de zinc recomandată

Dacă este necesară suplimentarea zincului, doza zilnica necesară de zinc variază în functie de o serie de factori, de varstă sau sex.

Despre
Ultimele Postari

Vino cu mine

Daniel Ganea

Medic la ConsultatiiLaDomiciliu.ro

"Prin site-ul ConsultatiiLaDomiciliu.ro vreau să fiu mai aproape de pacienții mei."
Dr. Daniel Ganea este "Doctorul tău", Medic Specialist Medic de familie, medic rezident cardiologie, cu Competență în Ecografie și a scris numeroase articole pentru pacienți.
A început cariera ca medic specialist în 2009 în Urgență, a lucrat și pe Ambulanță, aflând ce-și doresc de la medic pacienții care solicită online consultații medicale cu medic specialist la domiciliu. Astfel a aparut ConsultatiiLaDomiciliu.ro

Programează consultație
"Cine te poate sfatui mai bine decat medicul, specialist in domeniul lui?"

Vino cu mine

Ultimele postari ale lui Daniel Ganea (vezi toate)